“
Ora 8 dimineata...Hoatarasc sa plec catre serviciu. ajung la metrou ...ma opresc la un magazin cu tampenii, fac niste achizitii inutile pentru o zi de marti si reusesc apoi sa ma strecor in cel de al doilea metrou sosit.....Victoriei..agitatie si mai mare. Incerci sa privesti oamenii in ochi, dar iti dai seama ca nimeni nu e atent la nimik....Cu totii sunt inca ramasi in pat ...fiecare cu gandul la sotie, iubita, copil ...sau pur si simplu la visele ink neimplinite....Dar EU? La ce ma gandesc eu?....la nimiik...e gol ....dar stiu ca se va umple intr-o zi ..incerc sa zambesc si sa zik ca va fi ok ....schimb magistrala si reusesc sa iau loc pe scaun in metroul care merge spre serviciu. Langa mine o familie (tatal ...baietelul...si mama), nicic anormal ....in fata o bunica cu un copil iar langa ei un tata cu o fata ceva mai mare.....la urmatoarrea statie ..mama si baietelul coboara ...nu inainte insa ca baiatul sa-i dea un pup scurt tatalui....Stiti ce s-a intamplat? Ochii omului erau plini de fericire...avea o familie fericita...in fata insa observ ca fta mai mare avea probleme psihice...era practic extaziata de copilul de langa ea si nu-si putea stapani agitatia...tatal ..incerca sa o linisteasca...un tata prea incercat de viata...si poate cu o povara prea grea dar pe care o ducea cu demintate...Si-a luat copilul in brate...si ii explica ca trebuie sa fie mai retinuta....In fond ea era bucuroasa ca vazuse un copil ...ea nu a fost niciodata un copil normal .....si a vedea un "pui" langa o facea sa uite de durerea ei, de deznadejde....de neconcordanta ei cu lumea exterioara...A trebuit sa cobor si sa intorc inca o data capul sa vad un tata ce-si tinea copil bolnav la piept ....
„
Comentarii:
0
|
Trackback: 0
|
Taguri: mizerie, speranta, ignoranta, durere
“
In viatza fiecare vrea sa aleaga drumul cel bun, care sa-i aduca implinire pe toate planurile...Poate asta este explicatia nehotararii....pt ca in fiecare zi vad oamnei care nu stiu ce vor .....merg un pas inainte si apoi 2 inapoi.....Nu stiu daca alegerile mele au fost cele mai bune, pentru ca in mare au fost facute cu sufletul...am hotarat insa sa nu mai primesc inapoi pe nici unul dintre aceeia care m-au facut sa sufar.....pt ca ma vor face in continuare.....si stiti ceva? nu merit....Uneori visez si eu sa nu mai privesc inapoi ....sa stiu ca ce e in fata e mult mai important ....
„
Comentarii:
0
|
Trackback: 0
|