… eu nu mă tem de moarte – m-am pregătit pentru ea din prima zi de aici; şi nu mă tem de boală – suferinţa am fost antrenată să o accept ca parte din trup. Nu mă tem de cei răi sau ale lor rele – educaţia îmi permite să oftez, să îndrept unde pot, sau să uit… Nu mă tem nici de răscularea naturii – cataclismele reprezintă dreptul ei de a se apăra când este călcată-n picioare. Nu mă tem de războaie – întotdeauna după “selecţie” vine şi pacea, chiar şi a celor rămaşi fără lacrimi. Nici de Dumnezeu nu mă tem – cum să mă tem de Cel ce-L iubesc şi-n care cred ?

… mă tem doar de mine, că nu voi şti să trăiesc cu toate acestea şi voi căuta un vinovat….