Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, 
şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi."

 Galateni 16.2

"Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. "

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniţi, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat, inocent, candid; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat“ < prihană).

NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent.