Morun

Denumire stiintifica: Huso huso

Raspandire
Este prezent în tot lungul litoralului românesc, în Dunare urca pâna mai sus de Budapesta; rar în Razim; exceptional în baltile Dunarii.

Descrire
Lungimea obisnuita a exemplarelor pescuite în Marea Neagra este de 170-200 cm (50-150 kg) dar pot ajunge si la 4-5 m lungime si 500-1200 kg (rar 2000 kg).
Botul la exemplarele tinere, triunghiular si ascutit la vârf, iar la cele batrâne devine din ce în ce mai scurt si mai moale. Gura semilunara, mare; buza inferioara, continua. Cu 41-52 scuturi laterale si 9-11 ventrale. Dorsal cenusiu pâna la negru, ventral alb. Culoarea variaza dupa mediu: cei din Dunare sunt cenusii mai deschis, iar cei din mare mai închisi.

Comportament
Specie solitara, traind pe fund mitiloid si fascolinoid, la o adâncime de de circa 50-70 m. Se hraneste, în afara de crustacei si moluste, cu mari cantitati de pesti (crap, avat,
babusca, platica, guvizi, hamsii), creveti, crabi si chiar pasari acvatice. Fata de ceilalti sturioni, este un mare carnivor. În aprilie-mai migreaza din mare în Dunare, unde
femela depune, pe fundul pietros si nisipos, între 500.000 si 5.000.000 de icre. Ierneaza în grupuri. Traieste în mod obisnuit 30-60 de ani, însa poate trece si peste 100 de ani de ani. Da hibrizi cu nisetrul, pastruga si viza.

Se pescuieste cu carmace si paragate, atât pe fluviu, dar mai ales la gurile lui.

Dimensiune minima legala: 170 cm

Lostrita

Denumire stiintifica: Hocho hucho

Raspandire

Cel mai mare salmonid din apele noastre, putand atinge talii impresionante, lostrita o gasim numai in ape mari, cu debit constant si bogate in hrana naturala.

Descriere
Poate ajunge la 1 m lungime si 10 - 12 kg greutate. Corpul il are aproape cilindric, gura mare cu dinti puternici.

In general, in primii ani, culoarea este argintie, cu spinarea mai inchisa, brun-verzuie; pe masura ce se maturizeaza devine roscata pe laturi si galbena deschis pe burta, cu luciri argintii. Flancurile sunt stropite cu puncte mici inchise la culoare.

Comportament
In cazul lostritei, boistea are loc in aprilie si dureaza pana pe la jumatatea lui mai. In aceasta perioada, atat masculul cat si femela isi modifica coloritul : femela capata un colorit pestrit, iar pielea de pe capul masculului devine o crusta intarita.

In momentul in care cuibul de pe fundul apei este gata, femela depune cele 1600 - 2000 icre la kg/corp.

Puietul se hraneste cu insecte si crustacee, mai tarziu si cu puiet de peste, iar dupa 1 an numai cu peste (Sglavoaca, porcusorul, cleanul, mreana, obletul, grindelul, mihaltul ) si cu alte vietati care traiesc in preajma apelor ( ataca broaste, soparle, soareci si chiar si pasari de apa ).

Lostritele mari, de regula, prefera zonele adanci aproape de fundul apei, ferindu-se de curent de dupa vreun bolovan sau orice alt obstacol. In zonele de defileu sau in cele cu maluri abrupte lostrita prefera locurile de sub maluri sau pe langa vreun copac cazut in apa.

Vanator solitar, ea iese dupa hrana mai ales la caderea noptii.

Dimensiune minima legala: 65 cm

Fitofagul

Denumire stiintifica: Hypophthalmichthys molitrix

Fitofagul este o specie extrem de raspandite in tara noastra, in special in lacurile de campie (crescatorii).
Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate.
Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare.
Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).

Dimensiune minima legala 35cm

Cteno

Denumire stiintifica: Ctenopharyngodon idella

Familia: Ciprinide

Denumire comuna: Amur, Ten, Crap Chinezesc.

Descriere
Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Se deosbeste totusi de crap prin inotatoarea dorsala scurta, lipsita de rediu spinos si gura semiventrala. Dintii faringieni foarte dezvoltati, tari si zimtati, asemanatori celor ai rosioarei tradeaza preferinta lui pentru hrana din ierburi si plante acvatice. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime.

Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

Carnea lui este foarte gustoasa, bogata in grasime, consumandu-se proaspata sau sarata.

Dimensiune minime legala 35cm

Crapul

Denumire stiintifica: Cyprinus Carpio Carpio

Familia: Ciprinide

Descriere:
Dimensiunile obisnuite ale crapului sunt intre 50-100 cm si (6-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg (rar).
Durata de viata este lunga pana la 15-20 de ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral.
Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Sozii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.

Origine:
Crapul este originar din Asia.

Raspandire:
Traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.

Inmultire:
Inmultirea crapului are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.

Dimensiune minima legala 35cm.

Caracuda

Denumire stiintifica: (Carassius carassius)

Familia: Ciprinide.

Denumire populara: caras, crap de balta, carasita, gurgusel, lunita, rusinoasa.

Caracteristici principale:
Lungime: 15-20 cm (exceptiona 35 - 40 cm), Greutate: 80 - 100g (exceptional, aparand hibride caracuda-platica, caracuda-crap, au ajuns pana la o greutate de peste 1,5 kg).

-Aspect: Trup inalt, cocosat, comprimat lateral. Capul este scurt,bot carn, solzi mari si grosi, bine fixati; dorsala este lunga, coada este usor lobata. Pe spate este cenusie sau negricioasa, pe coaste galbene-aramie-verde,, iar pe burta galbena-portocalie.

-Mod de viata: Traieste in apele statatoare, cu exceptia celor de munte, nu prea adanci, cu albia namoloasa. Se hraneste cu: larve, rame, mamaliga, etc.

Se pescuieste din primavara pana in toamna, la fundul apei sau foarte aproape. Se poate folosi undita cu pluta sensibila, carlig mic nr. 15-18 si fir subtire de 0,150-0,18 mm.

Valoare gastronomica: Carne buna, dar cu multe oase.

Dimensiunea minima legala: 17 cm.

Bibanul

Denumire stiintifica: Perca fluvialitis

Raspandire
Foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul.

Descriere
Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti.
Colorat pe spate cenusiu - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii, burta plumburie albicioasa si cateodata galbena - palid. Pe laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise. In apele noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g greutate.

Comportament
Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti pretutindeni, ziua spre suprafata, noaptea spre fund, dar nu prea la adanc. Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare. matur, devine solitar. Nu face niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical sau in panta abrupta, in cotloanele din maluri, pe langa cocioace, printre radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau debarcadere, la orice confluente, oriunde se gaseste pestele marunt.

Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de talie marunta ( plevusca), icrele pestilor si chiar semeni de ai lui.

Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are 10 - 12 grade ) si pana in aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri de margele marunte lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza aproape de maluri, pe pietre, pe bucati de lemn ratacite etc.

Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se hranesc putin sau deloc si in primavara revin la aceleasi obiceiuri.

Dimensiune minima legala: 12 cm

Babusca

Denumire stiintifica: Rutilus Rutilus Carpathorossicus

Denumire comuna: Babusca, Ocheana, Taranca, Balos

Raspandire
Babusca, sora buna cu rosioara, este un peste larg raspandit in bazinul dunarean aflandu-se la noi in toate baltile si helesteiele.

Descriere
Lungimea ei ajunge, de regula 20-25 cm, foarte rar 35 cm, iar ca greutate 80 - 200 g si respectiv 500 g.
Se deosebeste de rosioara prin lipsa carenei si, mai ales, datorita inotatoarei dorsale aproape in acelasi plan cu inotatoarele ventrale.

Comportament
In apele in care traieste, babusca prefera fundurile mai nisipoase, si ierneaza masata in carduri in gropile mai adanci.

Gastronomie
Babusca are o carne calitativ scazuta.

Se folosesc cam aceleasi momeli ca si pentru crap, dar in special viermisori.
Dimensiunea legala de pescuit este de 12 cm.