Noi am trecut ceva de varsta adolescentzei. Suntem sot-sotie si avem in jurul a 35 de ani (plus-minus unul). Normal ca am fost, ca toti adolescentii, intr-un continuu zbucium, intr-un continuu conflict cu generatia anterioara noua: parinti, profesori, batranii din autobuz...ne-am mai linistit, ca orice om la aceasta varsta, dar nu putem nega ca inca au ramas conflicte cu generatia 'veche', doar ca la alt 'nivel'.
Si totusi, cand ne uitam la generatiile actuale de tineri, se disting clar niste diferente. Se pare ca a avut loc o explozie. Dar o explozie nu a adolescentzei, ci a adolescentilor. Sa fie oare doar impactul evolutiei? Doar daca este o evolutie distructiva (oricum sa nu uitam ca evolutia a facut omul mai destept, dar l-a impins tot mai mult catre a distruge). Parerea noastra e ca ceva totusi nu este in regula cu generatiile actuale, si este pacat, cu siguranta se pot remedia micile distorsiuni care vor creea la un moment dat marile probleme. Automat intervin si niste factori externi, care influenteaza intr-un mod clar si brutal pe adolescenti.
Un important factor ar fi lipsurile. Lipsa banilor de buzunar, a unui calculator, a unor haine 'la moda', a unui telefon cu WAP si MP3, sau chiar lipsa mancarii. Si lista poate fi interminabila. De fapt lipsurile provoaca certuri grave in perechile de adulti, ii imbatranesc, ii cocoseaza. Oare asupra tinerilor au o influenta tot atat de covarsitoare, ori acestia pot trece mai usor peste acest factor?
Un alt factor aflat la polul opus ar fi excesul. Exces de bani, de putere...Sa aruncam o privire asupra adultilor: acest exces instraineaza perechile, adultii devin in relatiile cu semenii distanti, interesati, plini de sine, egoisti. A se tine seama de faptul ca nu includ cazurile particulare, deoarece reprezinta o suma infima din total. Iar daca ne uitam la adolescenti observam cam aceleasi 'gene'. Este placerea, dorinta, un mod de viata? Sunt calauziti sau urmeaza voit acest drum?
Un factor deloc neimportant este teribilismul. Dorinta de a impresiona o fata, o gashca, o scoala, sau de ce nu, un oras? Nu zic nu, si adultii dau dovada de teribilism, dar intr-un mod mai...'calculat'. In schimb la multi dintre adolescenti tinde sa devina un mod de viata. Aici sunt nenumarate cazurile, incat nu mai este necesar a fi exemplificate.
Imitatie sau nu? Preiau tinerii de la adulti toate acestea? Iar adultii stiu ca nu e bine si se opun? Sau sunt invidiosi ca nu mai pot fi la fel? Sau intradevar nu e bine? Sau, efectiv, este modul de a trai intr-un permanent razboi? Sau pur si simplu suntem siliti sa zicem: 'Adevarul e dincolo de noi'?
Aceste raspunsuri nu cred ca ar putea schimba ceva, dar probabil ne-ar ajuta sa privim printr-o alta optica unele aspecte.
„