...descopar, privesc, observ, ma pierd, cuget, ma topesti cu privirea, imi zambeti in coltul gurii, am emotii, te alerg dar tu nu stii, te caut si te ascunzi incat sa te gasesc usor, te lasi batut, ma inspiri, ma provoci, ma alinti, ma induci, ma readuci, ma lauzi, ma critici, ma ridici, ma cobori, ma "infigi" in propozitii, ma descosi, ma privesti, ma analizezi, iti dau senzatii, iti dau motive, te ascult, ne dorim, ne renegam, ne contrazicem, te citesc, ma adulmeci, te-am gasit, nu ai vrut asta, te-am strigat, te-am asteptat, ne-am sorbit, ne-am filtrat, ne-am pierdut in noi, am uitat de timp, am fost doi, am imortalizat, am despletit cuvintele, am impletit privirile, ti-am dat caldura, mi-ai dat parfum, ai lasat urme, am pastrat amintirea, ne-am despartit, te-am regasit, m-ai dojenit, te-am ironizat, m-ai facut sa plang, din nou sa rad, mi-e dor de tine, iti va fi dor de mine, sunt un orb, tu vezi, sunt goala, ma umpli, am castigat, ne-am asteptat...negru, distanta, poza, remember, flash, click, zambet, scanteie, stangacie, emotie, dorinta, obscur, ceata, luna, muzica, dimineata, tarziu, TU, EU, NOI, niciodata, "ce vreau", "nu pot avea", resemnare, siguranta, opus, constrans, prieten, hohot, estetica, subiect, conexiune, ocrotire, idee, context, karma...licurici, fluturi, zbor...E TOT CE-MI ADUC AMINTE DESPRE TINE, DESPRE IERI, DESPRE AZI, DESPRE CEEA CE VREAU SA-MI AMINTESC MAINE...CATEVA CUVINTE CE NE REPREZINTA, NE IMBRACA, NE CONTUREAZA...AM DAT UN PIC DIN CE-AM AVUT...AM CERUT UN INGER, MI-A DARUIT UN RAI DE STARI SI SENZATII...AM CERUT UN SEMN SI L-AM PRIMIT PE EL...GOD KNOWS WHY...

...mi-am aprins o tigare...ascult Eric Clapton, e frig, e fum in camera...se aude cum "toarce" unitatea...se aude chitara interpretului si se mai aude ceasul, e singurul care imi aduce aminte ca defpat timpul nu sta in loc...mai trag un fum, e deja tarziu, ma doare ingrozitor capul, am avut o zi tampita, plina de stari diferite, opuse, am trecut de la tremur la extaz...m-a prins ploaia, mi-am facut o baie fierbinte, m-am lamentat like always prietenilor...si am cazut in melancolie again...mi-e dor de ai mei, mi-e frig singura in casa asta pustie, ma autosugestionez in rau, ma neglijez...nu dorm, zac...ascult linistea la maxim...cuvinte aiurea imi vin in minte...unii ma critica spunandu-mi ca nu am viata in mine, ca nu fac CEVA din prea multa lene, altii ma judeca, altii ma alinta si altii (putini ce-i drept), ma consoleaza spunandu-mi ca sunt speciala...pe cine sa mai cred...tigarea s-a fumat singura, am gandit atatea in 3 minute ca am si uitat sa mai imi ametesc creierii cu fum...in schimb imi clatesc gura cu un strop de Cola cancerigena, ce poate fi mai "sanatos"...am amortit pe scaun...si incerc sa uit de durerea de cap, si Eric ma incanta cu aceeasi melodie "you look wonderful tonight"...mai am un pic si-l cred pe cuvant, dar nu mi-o canta mie...o canta cui vrea el, mai putin mie...cine ar canta balade unei fantome?...si uite asa a mai trecut o zi...de toata jena, in care am mai pierdut o speranta, mi-am mai facut o iluzie si am mai invidiat un om pt faptul ca e fericit...asa va trece si maine si mult timp de-acum incolo...iar eu tot aici dorindu-mi sa fiu tot atat de libera pt cat de singura sunt...e jumatatea lunii mai, au trecut 5 luni si ceva de la Revelion, din ziua in care mi-am jurat ca anu' asta va fi special, si chiar este:))...foarte original sa pierzi 5 luni din viata cautand un om, unul singur care sa stie ceea ce gandesti pana sa rostesti cuvintele, sa te priveasca fara sa vada amanuntele de la suprafata, sa alerge cu tine pe sub teii infloriti...au mai ramas 230 de zile de "cercetare" de "reculegere"...sper s-o scot la capat, sper sa reusesc...intre timp mai ascult odata melodia si ma duc sa-mi odihnesc capul care nu inceteaza sa zvacneasca si sa-mi urle ca-l folosesc in exces lately...maine va fi o NOUA ZI LIKE TODAY...

Ciudat titlu, stiu...ma explic chiar acum: ma refer la lucrurile pe care iti este frica sa le faci, sa le ai, sa le pastrezi, dar defapt nu sunt ale tale...cum ar putea sa-ti fie teama de ceva ce nici nu exista intr-o anumita forma in viata ta? ei bine se intampla, sunt acele lucruri pe care ti le doresti prea mult, ti le insusesti din prima clipa si ti se pare ca ti se cuvin, de aceea te codesti sa acctionezi ca nu cumva sa dispara, dar defapt n-ai nimic de pierdut, doar risti si eventual in cazurile bune, CASTIGI...cam asa s-a intamplat atunci cand ai luat taurul de coarne si ti-ai spus "offul", ai etalat pe masa cuvinte care ti-au stat pe limba zile intregi, toti fluturii din stomac te rodeau si un pitic de pe creier te indemna sa iei atitudine...si cand tot universul conspira in favoarea ta, cum ai putea sa fi indiferent, ce aveai de pierdut? deci...a fost spre binele tau si odata ce te obisnuiesti cu o atitudine si stare, e greu sa mai revii la ce ai fost, asa ca obisnuiti-va sa spuneti ce va framanta, celor care nu sunt inca ai vostri, e mai simplu la inceput pt ca nu e nimic in joc si fiind sincer si corect de la inceput, nu te vei putea niciodata condamna ca ai dat-o-n bara la capitolul "comunicare"...Concluzia: viata e o loterie, ca sa castigi trebuie mai intai sa joci;)...

Am inceput, eu si prietenii mei sa ne facem planuri de  vacanta, la mare, la munte, in Bulgaria, in Grecia, o gramada de vise, fiecare cu propuneri care mai de care mai "ieftine", "indepartate", "exotice"...ideal pt mine ar fi sa trandavesc de una singura, vreo 2,3 zile pe un sezlong, pe plaja, oriunde, numai sa fie pustiu, si calm, si racoare, sa bata o briza cu miros de valuri, sa se auda pescarusii, sa am un coktail langa mine si o umbrela care sa ma fereasca de insolatii:D in rest...relaxare, liniste, eu cu mine...m-as intoarce cu siguranta mult mai OK, mai destinsa, bronzata si cu un aer fresh;)...pana ma intorc eu din "Hawai-ul meu inchipuit", va urez bafta in sesiune, apropo!...

P.S. mai astept totusi propuneri de iesiri vara asta :*

...de ceva vreme ma lupt cu mine, sa ma inteleg...sa pun cap la cap motivele pt care stagnez de 5 ani incoace...de fiecare data cand ma debarasez eu de trecut, se tine "el" scai de mine, ori de cate ori spun STOP, ceva din urma spune "PLAY AGAIN"...ajung sa cred ca sunt condamnata sa astept NIMIC!!! Ceea ce e cel mai frustrant este ca imi doresc sa pot fi eu insami, asa cum ma stiu putinii oameni care au privit in mine nu prin mine, as vrea sa nu mai fiu constransa de imprejurari sa zambesc fals, sa joc un rol, sa accept situatii doar pt ca nu pot spune macar odata NU...mereu m-am gandit la binele celui de langa mine, am incercat sa fiu perfecta, sa nu aibe nimic de reprosat in privinta mea si cu cat m-am straduit sa fac toate astea, am dat-o in extrema in care mai tarziu am fost criticata ca defapt n-am facut NIMIC...ajung mereu la acest "nimic" care ma bantuie, am 21 de ani si am trait prea putin cu adevarat, am facut atatea lucruri, am vazut atatea locuri, am socializat cu atatia oameni si defapt niciodata n-am fost fericita pt mine, in sinea mea, in trupul meu, in minte...sunt condamnata sa-mi doresc imposibilul si sa primesc "nimicuri"...toti ar spune ca este numai vina MEA, stiu, e logic atata timp cat eu nu fac decat sa ma lamentez si sa ma complac...totusi nu e asa simplu sa depinzi de "ceva", sa ai niste catuse "fictive" care sa te tina legat, sa fii mereu in expectativa...dureroase, agasante, critice, asa as numi toate starile care ma inunda de ceva vreme...si simt ca in mine exista ceva latent, care mocneste si odata si-odata va iesi afara, ma voi elibera, voi fi EU pt prima data fara masca, fara a da explicatii...dar cand? :(

Vorbeam aseara cu un bun prieten despre "filozofia vietii" si despre faptul ca unii oameni isi pun prea multe intrebari existentiale in timp ce altii actioneaza dupa primul instinct...prima categorie isi pierde adeptii in favoarea celei de-a 2a, oamenii preferand spontaneitatea in locul premeditarii lucrurilor. PACAT! spun asta pt ca tot mai multi oameni pe care ii intalnesc ma "condamna" ca-mi pun prea multe probleme, analizez prea mult, ajung sa gandesc in locul altora si pierd "cica" esenta lucrurilor...ajung sa cred ca inteligenta e o boala, ratiunea e o infestare a creierului si constiinta e un vierme pe care il au numai lunaticii...oare sa fie asa? chiar atat a decazut lumea asta nebuna? noroc ca cine ma cunoaste, nu critica faptul ca ma hranesc din comunicare si aspir sa gasesc oameni cat se poate de dezinvolti in gandire si in exprimare...in orice caz cuvintele chiar pot vindeca sufletul, psihicul, desi uneori "you say it best when you say nothing at all"...

Dedic initiativa mea de-a crea un blog, tuturor prietenilor mei, pe care ii vad rar, care au sa-mi spuna multe si n-au ocazia, tuturor celor care n-au curaj sa-mi expuna in fata trairile, gandurile, pornirile si mi-l dedic mie ca un prilej de-a da o bucatica, din ceea ce sunt, celor care ma cunosc...Nu degeaba am pus acel titlu, deoarece chiar vreau sa multumesc in scris fetelor (se stiu ele), care au facut eforturi sa mi se alature de Sfintele Pasti, sa rupa un colt de cozonac si pentru mine si sa ma scoata din melancolie si starea mea "permanenta" de singuratate...prietenele mi-au oferit ocazii de dezmat, mi-au creat situatii in care sa ma regasesc, m-au impins pe marginea prapastiei ca sa constientizez singura in ce m-am bagat si apoi mi-au dat o mana de ajutor sa ma ridic...m-au certat, m-au dojenit, m-au inteles dar cel mai important, mi-au fost in preajma ACUM si ATUNCI...ma refer si la prietenii cu care pastrez legatura "pe mess"...acei oameni pe care nu-i vezi des dar care sunt acolo zilnic cu o vorba buna, cu un emoticon hazliu care sa te binedispuna sau cu un status pesimist care cere de la sine, ajutor...acestor oameni si nu numai, le multumesc pt ca nu am ocazia s-o fac mereu cand e cazul...desi sunt constienta de prietenia lor...de multe ori sunt ceea ce sunt datorita lor si sunt capabila sa merg inainte doar pt ca in umbra ii simt pe ei...Thanks guys!