ÎN JOCUL DE STELE!

Ne prindem în jocul de stele,

Ne vadă Universul frumuseţea,

Sub cerul care nu are perdele,

Să ne revedem tinereţea.

Totul să fie luminos ca în amiezi,

Încântaţi ne dăruim fericirii,

Cu mine împreuna să dansezi,

Pe vastul parchet al Nemuririi.

Noi ştim că inima e revoltată,

Şi sufletul intens în căutări,

Ne vrem viaţa luminată,

Cu împliniri, dar şi visări.

NU SUNTEM SINGURI.

Tu eşti cu mine. Eşti Zenitul!

Nu vei fi singură niciodată,

Vom atinge amândoi Infinitul,

Mergând împreună; deodată!

Voinţa noastră nu se va frânge,

Calea nu o vrem întunecată,

Fii veselă, şi nu mai plânge,

Îşi vreau faţa luminată.

Noi doi, nu suntem în singurătate,

Uniţi suntem de acelaşi destin,

Vrem să atingem cotele înalte,

        CLIPE SUBLIME

Recită-mi mereu acelaşi poem,

Care l-ai scris pentru mine,

Având acelaşi veşnic refren,

Tu mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME!

Cântă-mi mereu aceeaşi baladă,

Compusă, special pentru tine,

Pe troscotul din vasta ogradă,

Când mi-ai oferit; CLIPE SUBLIME!

Povesteşte-mi vechi istorii,

Cu feţi frumoşi, cu albe zâne,

Chiar de ne cuprind iar zorii,

   CÂND URSITOARELE!

Cum oare de m-am îndrăgostit,

În tine sufletul pereche am găsit?

Razele noastre în eter s-au întâlnit,

S-au văzut, plăcut şi s-au unit.

Aşa cum stelele pe cer se unesc,

Desigur şi ele se iubesc?

Tu vrei să mă săruţi mereu,

Aceeaşi dorinţă o am şi eu.

Rămâne ca visul să se împlinească,

Când Ursitoarele au să hotărască.

DE DRAGUL...

De dragul ochilor tăi,

Îmi deschid inima de argint,

Liberă să alerge peste văi,

Cât mai aproape să te simt.

Uitarea mi-o doresc absentă,

Te vreau pe tine cer senin,

Să explodeze iubirea latentă,

Întruchipată în albul crin.

Iubirea veşnic să renască,

Răzbată, şi fie victorioasă,

Vrem visul să se împlinească,

Inundând dragostea frumoasă.

Vrem amândoi să nu vină zorile,

Noaptea să troneze îndelung,

Să nu se ofilească florile,

Drumul iubirii să-l pătrund.

   SIMFONIA IUBIRII

Îmi cântă stele la fereastră,

De cu seară până-n zori,

Venite din Pajiştea Albastră,

Să-mi aducă de la tine flori.

Visurile ca flori se deschid,

Alimentând a iubirii izvoare,

Vreau în braţe să te prind,

Pe tine frumoasă floare.

Revino în fiecare noapte,

De acolo, de departe dintre stele,

Dezvăluie-mi secretul prin şoapte,

Cântă-mi simfonia iubirii noastre.

  BALSAMUL IUBIRII

Prin aerul nopţii rătăcesc,

Călătorind cu privirea prin astre,

La tine mereu mă gândesc,

Acolo unde sunt inimile noastre.

Trimite-mi prin stele balsam,

Iubire unduind prin ierburi,

Visez lângă mine să te am,

Să uit de lume, şi de treburi.

Vino la mine, plutind prin văzduh,

Prefă-te în alinarea de zefir,

Adu-mi al dragostei duh,

Prin culori roşii de trandafir.

DIAMANTELE DIN STELE..

Ş lefuiesc diamantele din stele,

T ăind faţetele cât mai lucioase,

E şti superbă cu şuviţele rebele,

F ericit că-mi oferi clipe frumoase,

A tunci când te văd cu mărgele,

N estemate, din pietre preţioase.

A MAI PLECAT

A mai plecat o vară plictisită,

Plină de ploi şi inundaţii,

Lăsând o ţară pustiită,

Cum nu au mai văzut Carpaţii.

A rămas grădina pustiită,

Plină de frunze la...pământ,

A mai plecat o vară pustiită,

Şi multe lucruri nu mai sunt!

ABSORB MIRESME...

Unde să caut primăvara?

În mugurii tineri? În buzele tale?

În amurgul ce se se arată seara,

În florile ce se aştern în cale?

Absorb mireasma lor cu nesaţ,

În peisajul Terrei etern,

Mergând cu tine braţ la braţ,

Privindu-mă atât de matern.

Contopit în al privirilor potop,

Mă simt atât de fericit,

Căci iată al vieţii scop,

Cu tine mi s-a împlinit..

CU SUFLETUL ÎN FOC!

Sufletul îmi este mereu în foc,

Ce mistuitor îmi curge în vene,

Nu vreau ca visuri să îngrop,

În străfunduri de avene.

Oare cine mi-ar interzice,

Ca iubirea să încolţească?

Timpule să-mi fii complice,

Lasă-mi inima să iubească.

Nu mai scriu lungi poeme,

Să cred că am obosit?

Reuşesc doar simple catrene,

Totuşi mă simt mulţumit!

Îmi păstrez optimismul intact,

Cu care am trecut prin viaţă,

Cu Soarele am un contract,

Să mă alinte în orice dimineaţă.

  CE PUI ÎN CUVINTE?

Oare ce pui în cuvinte?

Se pare că multă lumină,

Adunată din lucrurile sfinte,

De aceea eşti sublimă.

Ochii mai mari se deschid,

Când ajung peste chipul tău,

Nu vreau nicicum să te divid,

Crăiasă a sufletului meu.

Iubirea nu vreau să risipesc,

Căci tu o meriţi deplin,

Vreau să ştii că te iubesc,

Sub cerul limpede, senin.

  MĂCINAT DE DORURI...

Mă macină doruri nebune,

Le păstrez în ascunzişuri,

Să nu le ştie întreaga lume,

Numai tainice frunzişuri.

Strivite de pietre în maluri,

Sunt gânduri plecate departe,

Risipind lumină în valuri,

Pe aceste versuri necoapte.

Te-am căutat prin diverse cotloane,

Prin timp, real şi infinit,

Să-mi potolesc a iubirii foame,

Sunt fericit că te-am găsit.

    SUFLET VRĂJIT...

Îmi dai prilejul să te cânt,

La fiecare nouă întâlnire,

Ştii că nu voi putea să plâng,

Poate doar de fericire.

Îmi pui în inimă jăratic,

Să-mi ardă dorul mai intens,

Şi cu un aer primăvăratic,

Totul mi se face vers.

Mi-ai adus cerul albastru

Alungând negrii nori,

Mi-ai pus în faţă un pilastru,

Să mă sprijin uneori.

Drumul meu va fi vrăjit,

De trecerea prin Calea Lactee,

Sufletul îmi e cucerit,

De tine frumoasă femeie.

   FĂRÂME DE IUBIRE

Ţi-am oferit fărâme de iubire,

Care să-ţi lumineze dimineaţa,

Să revii mereu spre fericire,

Înseninându-ţi cu soare viaţa.

Am vrut să creez noi curcubee,

Să preiau culori mai inocente,

Să te proslăvesc pe tine femeie,

Prin cuvintele decente.

Tu vei rămâne tot frumoasă,

Te vreau în tărâmul nemuririi,

Vei rămâne a inimii aleasă,

Să bem din potirul fericirii.

TĂCUTĂ ICOANĂ...

Din buzele tale, trandafir,

Să-ţi răpesc roşul aprins,

Spre bucuria albului crin,

Alimentându-i dorul nestins.

Vreau să simt aceeaşi înfiorare,

Precum te uiţi la un tablou,

Care emană nuanţe de culoare,

Răsfrânte de a luminii ecou.

Te port în suflet tăcută icoană,

Să reînvii nostalgii în amurg,

Să păstrăm veşnic a iubirii taină,

Să înceteze lacrimi ce curg.

Inima mea să o simt neobosită,

În mişcare, ca argintul viu,

De iubire plină, puternic palpită,

Izvorând din ceea ce-ţi scriu.

ESTUL CARDINAL...

Bate Crivăţul, şi iar tresar,

Ard noi sentimente îngheţate,

Aduse din Estul Cardinal,

Oare de ce visez la toate?

E adevărat că vin sclipiri,

Aducând cu ele magia luminii,

Oare sunt osândit la noapte,

Să nu văd cerul senin şi crinii?

Visele născute în plină vară,

Nu vreau să moară în neant,

Îmi vreau în suflet primăvară,

Venită de la cerul înstelat.

  UN ULTIM BOLERO!

Un ultim bolero dansat,

Un ultim imn neînchinat,

Când începuse muzica în sală,

Era o linişte aproape abisală.

Dar pe măsura ce dansau perechi,

Revedeam privelişti vechi,

Tu revedeai pajiştea albastră,

În splendoare, nesfârşită, vastă.

Fiindcă nu avem încotro!

Vom asculta un ultim bolero.

Când priveai la pajiştea albastră,

Mă oglindeam în ochii tăi,

Pluteam în fericirea noastră,

Mă îmbrăţişa-i cu inocenţă,

Sau poate cu indiferenţă?

Căutam visuri în stele

Prin necuprinsul Univers,

Aleargă gândurile rebele,

Pentru a le strânge într-un vers.

SĂ TE CULEG...

Vreau să te culeg ca pe o floare,

Din câmpul vast al omenirii,

Blândă, frumoasă, mirositoare,

Amândoi pe tărâmul fericirii.

Să adaug seva sângelui meu,

Visele spre cerul senin să zboare,

Puternice, înălţătoare mereu,

Însoţite de eternul soare.

Să-mi fii lângă mine verde liană,

De mine să nu te rupi nicicând.

Să-mi umpli de iubire, inima goală,

Aici în viaţă, până dincolo de mormânt.

CE POATE FI?

Ce poate fi o scrisoare?

Poate fi mult, poate fi puţin,

Ea poate fi doar o boare,

Venită din Cerul Senin.

Atunci când este rostuită,

Prin cuvinte meşteşugite,

Îşi atinge ţinta dorită,

Către ţeluri bine definite.

Ca un şarpe prin ierburi,

Se lasă cuvântul strecurat,

Abătând inima de la treburi,

Lasă sufletul încătuşat.

  NU ÎNTÂMPLĂTOR!

Sigur nu e întâmplător,

Divinul mi te-a scos în cale,

Să-mi sfâşii sufletul de dor,

Să fi fost o întâmplare?

Recitesc scrisoarea olografă,

Aduc din trecut secvenţe,

Să prind timpul în agrafă,

Pe unde cu diverse frecvenţe.

Pe atunci nu aveam un dor,

Tu l-ai strecurat în scrisoare,

Caut răspunsul din zbor,

Să fi fost o întâmplare?

REVIN !

Nedescifratele spirale,

Renasc din torţe împletite,

Venind din vremi atemporale,

Spre zile actuale, însorite.

Ascult acele cântece în zori,

Care îmi legănau copilăria,

Triluri de privighetori,

Şi mă cuprinde nostalgia.

Îmi plimb picioarele prin rouă,

Prin miriştea de rădăcini,

Aducându-mi o mireasmă nouă,

Izvorâtă din florile de crini.

Revin la cântecele din noapte,

Cântate de tinerii flăcăi,

Ca alinătoare şoapte,

Venite din ale satului văi.

           CHEMARE

Dragostea ta mă cheamă,

Simfonia iubirii să-mi cânte,

Totul spre visare mă îndeamnă,

Bucuria inima să-mi inunde.

Privesc Steaua din capul zării,

În fiecare seară, zi de zi,

Îmi baţi la uşa întrebării,

Dorul de tine a-mi potoli.

Astfel troiene de gânduri,

Pe tine iubito te îmbracă,

Am făcut-o în diverse rânduri.

Sufletul în iubire se încarcă.

   ÎNTOARCE-TE !

Întoarce-te în timp, copilă,

Alergând prin verzile câmpii,

Regăseşte-te fertilă,

Reclădeşte-te din temelii.

Primeşte lumina de la Soare,

Izvorâre a Cerului Senin,

Pe care o primeşte fiecare,

Mulţumindu-ne deplin.

Gândul tău fie imaculat,

Petale de la Crinul Alb,

Să iubeşti tot mai curat,

Alunecând pe al vieţii fald.

Nu-ţi lăsa inima să sângereze,

În tristeţe să se scufunde,

Sufletul mereu să viseze,

Plutind pe ale vieţii unde.