2007 se apropie de final. La cat de repede a trecut, nici nu ai zice ca a avut 12 luni, ca orice alt an regulamentar. Bune si rele, realizari si esecuri, suishuri si coborashuri-toate par acum sa fi trecut intr-o fractiune de secunda.

Una dintre concluziile mele: celui ce controleaza timpul i s-a blocat degetul pe fast forward! O alta :Vreau ca ziua sa aiba 48 de ore! Poate asa reusesc si eu sa termin tot ce-mi propun si -mi mai si ramane timp pentru lucruri marunte, asa, ca somnul, de exemplu :)

Sau...poate ca ar trebui sa nu ma mai incurc in detalii, sa fiu interesata doar de lucrurile cu adevarat importante pentru mine...Mai pe scurt, sa vad intai padurea, abia apoi sa ma ocup de fiecare copac in parte.

Chiar pe tema in cauza am auzit zilele trecute o povestioara pe care vreau sa o impartasesc si cu voi. Suna cam asa:

"Un profesor la ora de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
Cand a inceput ora,fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.
Au fost cu totii de acord ca este plin!
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan,scuturandu-l usor.Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur, nisipul a umplut spatiul ramas liber.
"Acum ,spuse profesorul,vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, dragostea, partenerul de viata, sanatate, iubirea, fericirea si copiii vostri. Chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza:slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici,care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietre mari si pentru pietricele.
La fel se desfasoara si viata voastra. Daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru contoale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand,de lucrurile care intr-adevar conteaza.
Stabiliti-va prioritatile,restul este doar nisip..."

...true

....so true!

1.  When you reach for the stars, you might not always get one, but you won't end up with a handfull of mud eighter.

2.  Rome wasn't built in a day.

3. "Nu exista tortura mai nemarginita pentru om ca propriile ganduri"(John Webster)

4. Cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne indeplinesc dorintele.

5. Life is not about the number of breaths you take, but the amount of moments that take your breath away.

6. Urmeaza-ti fericirea si universul iti va deschide usi acolo unde credeai ca sunt doar ziduri.

7. Fiecare om are nebunia lui, dar cea mai mare nebunie este sa nu ai nici una!

8. The greatest pleasure in life is doing what people say you cannot do.

9. The things you own end up owning you.

10. Exista momente in viata cand, indiferent cum iti sta trupul, sufletul ti-e ingenunchiat.

11. Din punct de vedere aerodinamic, carabusii nu ar trebui sa zboare.Ce bine ca nu stiu si ei lucrul acesta!

Jingle bells

jingle bells...

Da, ati ghicit! A venit Craciunul. Cronologic vorbind, aproape a trecut ...

De la 1 decembrie, tot orasul a inceput pregatirile pentru magica sarbatoare. Globulete, luminite, stelute, zapada la tub si ,uneori ,chiar si naturala, Mosi Craciuni si colindatori -le-am avut pe toate, atat pe strazi, cat si in magazine, reviste, tv etc . Ce mai, am avut tot ce era de maxima necesitate unui Craciun traditional.Sau comercial, nu stiu exact...

Chiar sunt curioasa! Cam in ce punct al evolutiei omului, s-a facut trecerea Craciunului de la o sarbatoare a familiei, a sufletului, la o sarbatoare a marketingului si vanzarilor? Cand am decis noi, fiintele umane, ca suntem mult prea "cool" pentru a mai reveni la traditii?

A nu se intelege gresit:nu militez pentru revenirea omului la timpurile trecute, cand bradul era decorat cu mere pentru si covrige pentru simplul fapt ca...nu existau globuri, sau cand lumanarile erau singurul mod de iluminare a locuintei! Sunt unul dintre fanii declarati ai evolutiei, indiferent de planul pe care se produce aceasta. Vreau sa spun doar ca exista anumite momente in viata cand modernismul trebuie ...moderat.

Asa cum am zis si mai inainte, Craciunul a devenit o modalitate de sporire a consumului, fapt evident in cresterea incasarilor comerciantilor, indiferent de profilul de activitate, precum si in dublarea turelor doctorilor. Ecuatia Sarbatorilor in Romania a fost redusa la o adunare foarte simpla:    cumparaturi+cadouri+mancare=Craciun

Intr-adevar, daruind, incerci sa faci o bucurie celor dragi. Nimic impotriva, dar cu restul anului cum ramane?Unde dispare impulsul de a fi mai bun, mai darnic in celelalte luni, 11 de toate, in afara lui decembrie?

Aceeasi dilema o am si in legatura cu alimentatia romanului in peiroada Sarbatorilor.Nu am inteles inca excesul alimentar pe care il considera necesar unii, pentru a simti ca e cu adevarat sarbatoare. Si asta in conditiile in care, mai bine de 300 de zile pe an, aceleasi persoane sunt suporteri aprigi ai cumpatarii, eventual tin si post 6 saptamani.

Daca am deranjat pe cineva cu ce am spus pana acum, imi cer scuze. Intentia mea nu a fost sa jignesc, ci sa atrag putin atentia tuturor.

Cum ar fi daca am incerca sa simtim Craciunul si cu sufletul, nu doar cu portofelul si stomacul?