Polul Nord îmi cântă în ureche

Lucruri nemaiauzite până acum

Despre lume, despre timp

Cântă jazz, iubeşte ploaia

Şi din când în când, nu refuză

Un refugiu-n spaţiu, la Toaia.

Din Taj Mahal curg tramvaie

Cu văpaie, cu iubite şi iubiţi

Atârnaţi de jugulare ca nişte hoţi

Fiecare de altă culoare

Doar unul se aseamană cu toţi

Şi toţi, cu fiecare.

Doi Arhangheli, poate trei

Duc cafeaua să o sufle

Pentru a sorbi din ea doar viaţa

Moartea lăsând-o cui apucă

Poate-un cal, poate-o cămilă

Tot un suflet să le-aducă.

Şi casa mea, vai, nimic nu este

Doar o pată de ţărână

Plâng bătrânii când s-adună

Să jelească, să prepare

Munca sfântă ce-o sfinţesc

Doar la Polul Nord, tresare.