Nume: Diana D.

Varsta: 26

Studii: Universitatea Bucuresti, Facultatea de Litere, specializarea Studii Culturale Europene

              Master (in curs) in Comunicare, mass - media si societate, Universitatea Bucuresti, Facultatea de   Sociologie

Pasiuni: cititul, moda, limba franceza, comunicarea postmoderna

Filme preferate: Others, Love in time of Cholera

Actori preferati: Nicole Kidman, Kevin Costner

Scriitori preferati: Mircea Cartarescu, Mircea Eliade, Rodica Ojog-Brasoveanu, Amelie Nothomb, Kafka,etc

Citatul preferat: "Filosofia iederei: numai tarandu-te te poti inalta."

Deşi vieţuiesc printre norme de lux şi splendoare, nu ştiu să respect ambalaje de gală. Nu pot să preţuiesc măsuri ale trupurilor golite de sens şi de haine, chiar dacă am învăţat că, pentru cei mai mulţi dintre noi, dragostea se naşte mai întîi pe retină şi abia apoi se prăvale în suflet.

Dar mie mi-e dor, totdeauna, de un bărbat pe care nu l-am întîlnit niciodată. Mă doare coşul pieptului de fierbinţeala unui gînd pornit dinspre suflet, care mă-nvăluie iar şi iar, obsesiv. Mi-e drag de un om ce n-a venit încă, dar căruia-i ştiu pe de rost chipul, glasul, din toate visele pe care le-am visat, cîteodată plîngînd, alteori surîzînd. N-am puterea să-l chem. N-am curajul să-l strig. Deschid fereastra din creştet de turn şi aştept. Cu colţul subţire al inimii mele scrijelesc pe o frunză adusă de vînt: "Dacă exişti, fă-mi un semn! Şi, te rog, vino tu către mine, înainte să-mi treacă viaţa de tot, fără rost...".

Şi-o azvîrl peste pragul ferestrei."

Alice Nastase

Am incercat mereu, pe cat posibil,  sa fiu fair play cu cei din jurul meu...dar se pare ca asta nu prea duce la nici un rezultat...nu mai exista respect pentru asta, nu prea mai exista respect pentru nimic...ne justificam faptele si pornirile egoiste, acuzand rautatea, egoismul, negarea celor din jur si, astfel, incetul cu incetul, printr-o ciclicitate diabolica (dar, din pacate, cu atat mai umana), ne reducem la asta...bunul simt e camuflat, aproape anulat, de atitudinea ingusta a celor multi (a noastra, a tuturor) de a vedea doar partile negative si de a reactiona in consecinta...in mileniul trei, in era ultratehnologizarii si a informatizarii, trebuie sa ripostam cu orice pret, indiferent daca asta ne cere timp sau ne costa bani...chestiune de orgoliu, de abrutizare, de animalizare...daca educatia ne invata sa fim toleranti, sa nu raspundem cu aceeasi moneda, ci sa incercam sa rezolvam o problema, un conflict prin COMUNICARE, societatea ne ofera zilnic, pas cu pas, contraexemple...demnitatea, verticalitatea umana nu mai tine de stilul si eleganta comportamentului, ci de brutalitatea si rapiditatea cu care reactionam, cu care ne luam revansa, prin care ne impunem...trist, dar cat se poate de adevarat...