Am incercat mereu, pe cat posibil,  sa fiu fair play cu cei din jurul meu...dar se pare ca asta nu prea duce la nici un rezultat...nu mai exista respect pentru asta, nu prea mai exista respect pentru nimic...ne justificam faptele si pornirile egoiste, acuzand rautatea, egoismul, negarea celor din jur si, astfel, incetul cu incetul, printr-o ciclicitate diabolica (dar, din pacate, cu atat mai umana), ne reducem la asta...bunul simt e camuflat, aproape anulat, de atitudinea ingusta a celor multi (a noastra, a tuturor) de a vedea doar partile negative si de a reactiona in consecinta...in mileniul trei, in era ultratehnologizarii si a informatizarii, trebuie sa ripostam cu orice pret, indiferent daca asta ne cere timp sau ne costa bani...chestiune de orgoliu, de abrutizare, de animalizare...daca educatia ne invata sa fim toleranti, sa nu raspundem cu aceeasi moneda, ci sa incercam sa rezolvam o problema, un conflict prin COMUNICARE, societatea ne ofera zilnic, pas cu pas, contraexemple...demnitatea, verticalitatea umana nu mai tine de stilul si eleganta comportamentului, ci de brutalitatea si rapiditatea cu care reactionam, cu care ne luam revansa, prin care ne impunem...trist, dar cat se poate de adevarat...