Deşi vieţuiesc printre norme de lux şi splendoare, nu ştiu să respect ambalaje de gală. Nu pot să preţuiesc măsuri ale trupurilor golite de sens şi de haine, chiar dacă am învăţat că, pentru cei mai mulţi dintre noi, dragostea se naşte mai întîi pe retină şi abia apoi se prăvale în suflet.

Dar mie mi-e dor, totdeauna, de un bărbat pe care nu l-am întîlnit niciodată. Mă doare coşul pieptului de fierbinţeala unui gînd pornit dinspre suflet, care mă-nvăluie iar şi iar, obsesiv. Mi-e drag de un om ce n-a venit încă, dar căruia-i ştiu pe de rost chipul, glasul, din toate visele pe care le-am visat, cîteodată plîngînd, alteori surîzînd. N-am puterea să-l chem. N-am curajul să-l strig. Deschid fereastra din creştet de turn şi aştept. Cu colţul subţire al inimii mele scrijelesc pe o frunză adusă de vînt: "Dacă exişti, fă-mi un semn! Şi, te rog, vino tu către mine, înainte să-mi treacă viaţa de tot, fără rost...".

Şi-o azvîrl peste pragul ferestrei."

Alice Nastase