Este ultima zi din an. Vreau să-mi fac timp pentru a trage linie şi pentru a contabiliza acest an cu bunele şi cu relele lui. Nu mi-a plăcut, asta vi-o pot spune de la început. A fost un an greu, urât, cu multe evenimente marcante, rele, regretabile şi lacrimogene. A fost anul în care am pierdut una din cele mai dragi şi iubite persoane din viaţa mea, anul în care mi-am pierdut bunicul. Anul acesta s-au produs mari pierderi şi pe scena culturii, amintim Florian Pittis, Adrian Pintea şi încă câţiva care la ora asta chiar nu îmi vin în minte, pe care îi ştiţi sigur voi (puteţi completa lista).De asemenea a fost un an în care nu prea am avut mari succese în activităţile pe care mi le-am propus să le realizez, nici cu şcoala nu a mers chiar cum mi-am dorit dar aici, lucrurile s-au mai mişcat. Este anul în care nu mi-am propus nimic de revelion, este anul în care acest eveniment nu m-a preocupat şi ca atare nici la acestă oră nu ştiu ce voi face. A fost un an sărac din toate punctele de vedere, atât material cât şi spiritual. Sunt multe de zis, dar cred că puteţi completa fiecare cu realizările şi dezamagirile voastre.

Vă doresc tuturor, şi mie, un an 2008 mai bogat, mai luminat şi mai generos cu noi toţi. Un an în care toate obiectivele propuse să fie atinse cu minim de efort şi pentru cei care sunt în cumpăna examenelor de bacalaureat, de asemenea noroc mult, succes, putere de muncă şi concentrare...La mulţi ani!

Cu stimă, al dumneavoastră...!

Oribil. Ma uitam dimineata pe geam la copiii care se amuzau teribil pe seama unui bici al unui colindator. Ma uitam prin ei si vedeam frumusetea iernilor de alta data. (ţin sa precisez ca...) În spatele blocului meu este un derdelus care in iernile anului 2000, 1999 şi chiar 1998, era neincapator pentru sănile şi boburile copiilor din imprejurimi. Era ceva feeric. In fiecare dimineata te puteai trezi in zgomot de sarbatoare, te puteai trezi, auzint veselia din glasul copiilor care strigau cu putere...pârtieeee că pârâieee! Mie imi plăcea...revenind în prezent şi urmărind activităţilor acestor copii, ma gandesc cat de nefericiti sunt ei in comparatie cu noi, cei care am avut parte de multa zapadă la un moment dat, de bunici care ne trăgeau cu sania cât era ziua de mare şi care ne făceau sa uităm că ne este foame sau sete. Ei, cred că sunt mai upgradaţi, cred că ştiu să se bucure de lucruri mult mai ieftine decât am făcut-o noi. Oare vor avea ce să povestească propriilor copii atunci când aceştia îi vor întreba ce făceau când erau mici? Ştiu, îmi veţi spune că se puteau duce la munte pentru a avea parte de ceea ce în spatele blocului nu au avut, dar gândiţi-vă că nu e deloc acelaşi lucru. Gândiţi-vă că cei mai buni tovarăşi de derdeluş pe care ţi faci afară, lângă casă, nu pot merge toţi la munte. Credeţi că am dreptate? Credeţi că aceşti copii merită mai mult? Credeţi că putem face ceva? Eu cred că putem face, am în minte o groază de lucruri care se pot face numai că trebuie să învăţăm să nu mai fim egoişti şi să încercăm să protejăm într-un fel sau altul această planetă, cât se mai poate. Puteţi considera acest articol chiar şi un manifest...

Aştept să-mi spuneţi ale voastre păreri...sunt nerăbdător să vă citesc comentariile! 

Extras din "Codul bunelor maniere" editura Calin:

"Medicamentul minune"

recomandat tutror nefericitilor din lumea asta:

Se ia din farmacia Atotputernicului: credinta nadejde si dragoste. Se amesteca bine si se marunteste in piua nemarginitei rabdari. Amestecul obtinut se cerne prin sita constiintei. Astfel cernut, amestecul se va fierbe in oala-minune a uitarii. Se amesteca numai si numai cu lingura inoxidabila a cumpatarii. Dupa fierbere totul se strecoara prin panza cea subtire a judecatii. Produsul rezultat se bea cu paharul curat al multumirii. Dupa ce a inghitit acest formidabil medicament, bolnavul se va culca in patul modest si curat al virtutii si moralitatii. Ca plapuma se va folosi blandetea iar drept capatai va fi prevederea. Bolnavul va asuda abundent pe acel minunat asternut. Dupa aceea se va svanta cu stergarul linistii...S-apoi va intra bolnavul in apa intelepciunii, spalandu-se peste tot. Si se va imbraca, pentru toata ziua si pentru sarbatoare, in vesmintele armoniei si ale bunei vietuiri. Si sanatos tun va fi si ca marul de frumos..."

In fiecare an, de sarbatori, trebuie sa existe cate un fenomen, sau mai multe, care marcheaza intr-un fel sau altul sarbatorile de iarna. Inca inainte de Craciun, la televizor, stiri disperate despre isteria romanului de a cumpara, de a sta la cozi cat mai mari, de a bea cat mai mult, de a se indopa cu carne si cu cozonac. Ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred. Pana in '89 au avut o viata grea, nedorita de nimeni. Dupa '89 lucrurile au luat, o mica alta intorsatura. In anul 2007 romanului ii este dor, se pare, de cozile la lapte, de paine cu masura, de carne pe pile si de tigari pe sub mana. Se poate observa cu ochiul liber disperarea si depresia acestor oameni. Au impresia ca lor nu le va ajunge. Au impresia ca daca nu stau la coada 48 de ore in frig, nu pot merge sa-l asculte pe Tom Jones la Romexpo. In Romania lui 2007 este clar ca...Ceausescu n-a murit, Ceausescu, dragii mei, traieste prin disperarea noastra. Este contemporan cu noi.

Am fost zilele trecute sa-mi caut cate ceva prin Cora. La intrarea in magazin, vad un om de-a dreptul disperat. Ce facea? Cumparase 3 carucioare pline ochi si se chinuia (la modul cel mai urat) sa le care pe toate 3 de-o data. Este interesant! Daca as fi in locul francezilor de la Cora as propune si lansa un concurs de prostie, as lansa un concurs in care sa fie inclusi cei mai imfometati romani. Va asigur, ca la linia de start veti vedea aliniati in jur de 20000 de mii de oameni zilnic in mai multe etape.

Un alt lucru care m-a socat, a fost editia speciala "Dansez pentru tine" de Craciun care a impartit unor familii nevoiase care nu au avut ce sa le cumpere celor 20 de copii/familie de Mos Craciun. Este de-a dreptul jignitor. Adica, eu ca parinte ma pun pe facut copii, si fac, si fac, si fac vreo 20, ca-mi place viata, imi place s-o distrug pe nevasta-mea si imi place sa-mi trimit copii la cersit ca sa le dau sa manace. Ei bine, dragii mei, acesti parinti sunt condamnabili, sunt intunecati, trebuiesc batuti zilnic cu portia. Adica iti permiti sa distrugi vietile a nu stiu cati copii, si dupa sa faci pe victima la televizor. Tupeu!

In cele 3 familii chemate la miloaga se afla si familia Luca, cu vreo 13 copii, vecini de curte cu bunica mea. Mergand de mai multe ori in vizita la a mea bunica, am putut observa cate ceva si in ograda familiei Luca. Sa va povestesc. Tatal, un alcolist cerebral, un devotat pentru a sa familie; batai la copii, batai la nevasta, neplaceri vecinilor, fauritor de icoane si candele. Mama, 2 clase, 14 nasteri, supusa devotatului sot. Acesta familie a primit suma de 10000 de euro. Sa va mai zic. Aproape 10 din cei 13 copii ai familiei Luca, merg zilnic la cersit impreuna cu a lor mama, acesti copii, care sunt destul de inteligenti se gudura pe langa anumite persoane "cu inima mare" si au avut de nenumarate ori parte de pachete si alte cele din partea anumitor asociatii de profil. De fiecare data, tatal lor le interzicea sa foloseasca ceva din acele pachete, urmand sa fie aruncate la cos. La pubela familiei Luca, niciodata nu te poti uita. Este mereu plina de fel si fel de chestii iar pe langa...nu mai vorbim. Au invadat toata curtea. Si iata...ca tot astia care sunt niste nenorociti sunt ajutati cu varf si indesat de toata lumea...Cu ceilalti ce facem? Cei care isi doresc cu adevarat o paine si muncesc din greu pentru ea...ei ce primesc?? Poate puteti voi sa raspundeti...Va invit!

Stateam la un moment dat si ma gandeam la tipurile umane pe care le intalnim zilnic, in activitatile cotidiene. Evident, am ajuns si la o concluzie in urma acestui proces de gandire. Cred ca "oamenii" se impart in doua categorii: oameni care ne marcheaza existenta si viata, si...restu'. Oamenii care ne marcheaza, sunt uneori profesori, alteori parinti si lista poate continua. La randul lor oamenii care ne marcheaza se impart in alte doua categorii, cei care ne marcheaza viata in bine si cei care ne-o marcheaza in rau. Despre cei care lasa o amprenta neplacuta asupra vietii nu va mai spun, pentru ca despre ei citim zilnic in ziare, auzim tot felul de stiri la televizor si pe la radio. Este un paradox, daca vreti, faptul ca intotdeauna mass-media are timp doar de oamenii "rai" iar de cei "buni", vorba aceea - "Dumnezeu cu mila!". Mi se pare intrigant faptul ca niciodata nu avem timp pentru a promova adevaratele valori. Avem timp pentru a dezbate o intreaga saptamana accidentul Orban, avem timp la ora cinci pentru a trece in revista cele mai odioase crime de pe fata pamantului, avem timp la ora sapte pentru a barfi despre nu stiu ce vedete. Dupa cum spuneam avem timp de toate prostiile de pe pamant, dar nu ne putem face timp sa dezbatem adevaratele probleme, chiar si ale tinerilor, si sa gasim rezolvari concrete si aplicabile.

La inceputul articolului am prezentat ideea oamenilor valorosi care isi lasa amprenta asupra noastra. Vroiam aici sa vorbesc despre profesori, anumiti profesori. Am avut, la un moment dat o discutie cu cineva legat de profesori si de parinti. In opinia mea, rolul cel mai important in educatia copilului (nu tinutul furculitei si a cutitului in mana, nu bunele maniere-unde clar, este treaba parintilor)il au profesorii, fiind urmati de parinti/bunici. Un copil care frecventeaza cursurile incepand cu clasa intai pana in clasa a 12-a isi petrece mai mult de 60% din timpul sau la scoala sau pentru scoala. De asemenea in acest timp vreo 30-40% si-l petrece in prezenta profesorului. Profesorul este cel care trebuie sa-i ofere elevului alternativele pe care acesta le are a dispozitie pentru ca, il cunoaste cel mai bine si este cel mai in masura sa-l sfatuiasca, evident el avand un liber arbitru care este in stare sa decida, sa hotarasca ce este mai bine pentru el.

...va continua

Iarna. Anotimpul care pentru romantici inseamna un fel de moarte, pentru simbolisti de asemenea iarna reprezenta o tema buna de aborbat, pentru cei contemporani cu mine, iarna inseamna distractie, inseamna munte, inseamna zapada, inseamna patinoar, inseamna vin fiert, inseamna sarbatori, inseamna vacanta. Asta seara am fost impreuna cu ai mei colegi la patinoar, pentru a ne etala fiecare patinele, ale noastre sau inchiriate si pentru a marca intr-un mod deosebit incheierea scolii pe anul asta si inceperea mult asteptatei vacante. Nu scriu toate astea din lipsa de ocupatie dar vreau sa va impartasesc si voua o perla care pe mine m-a marcat. In timp ce faceam ture de nebun pe gheata, aud in boxe o voce care anunta un concurs cu premii si bla bla bla. Au fost puse cateva intrebari iar la un moment dat, dupa o pauza destul de mare de muzica fara bruiaje vocale, aud din nou aceeasi voce care ne-a invitat pe patinoar la inceperea programului, punand o intrebare...care suna asa: Cine a afirmat ca..."unde dragoste nu e, nimic nu e?!", la un alt moment dat se aude un bravoo ragusit urmat de perla serii....evident doamnelor si domnilor este vorba despre INEGALABILUL ... MARIN PREDA...EXCEPTIONAL!!! MINUNAT, ESTE VORBA ASADAR DE...MARE MARIN PREDA. Intr-adevar profesoara ta de romana, domnule DJ sau ce oi fi tu, a fost o comedianta INEGALABILA in fata voastra cand va vorbea saraca despre "Cel mai iubit dintre pamanteni". AVE! :))

[...]"Mersul inainte al civilizatiei in comparatie cu Evul Mediu consta, in esenta, din faptul ca avem dreptul sa ne provocam singuri ranile. Astazi nu mai este nevoie de calau; astazi fiecare este propriul sau calau."

"Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic " Hannes STEIN/ cap. "Cheia Ikea"

Ciudat, dar sunt elev, elev in clasa a 12-a si evident sau nu, sunt indignat de balbaiala si circul din acest sistem, sistemul de invatamant romanesc. Incepand cu promotia trecuta ministerul educatiei a mai venit cu inca o modificare in ceea ce priveste examenul de bac. Au introdus ideea variantelor. Era vorba in 2006-2007 de aproximativ 500 de variante, 100 de variante atribuite fiecarei materii de bac. Cei din promotia trecuta, ca niste elevi pasnici si evident supusi (la urma urmei nu aveau ce face, la fel ca si noi) au acceptat “invitatia” ministerului de atunci de a rezolva cele “n” varainte cu gandul ca una din ele va cadea in ziua cea mare, la examen. A trecut bac-ul, au intrat ei frumusel pe unde au vrut si iata ca a inceput anul scolar 2007-2008, inca de la inceput un an anuntat ca fiind plin de surprize. Septembrie, octambrie – balbaiala si iar balbaiala. Pe la inceputul lunii noiembrie au inceput sa apara cateva semne. Deja profesorii incepusera sa transforme ore in dezbateri pro si contra “decizia luata de ministerul educatiei vizavi de variantele de BAC” de parca vreunul dintre noi ar fi avut puterea de a schimba ceva. Tot in noiembrie a aparut si prima hartie oficiala in care se spunea intr-un mod caracteristic, lacunar si putin agramat, ca bac-ul va incepe la data de…si ca ministerul educatiei s-a gandit ca ar fi de bun augur sa fie introduse 100 de variante pentru fiecare subiect I, II, III si/sau IV al fiecarei materii, ce vor fi publicate in martie. Ganditi-va si voi ce inseamna asta…de la 1 martie pana la 10 iunie trebuie sa faci in jur de 9,6 variante de bac pe zi, adica romana, matematica, engleza/franceza, chimie/fizica/biologie, economie/geografie/istorie/filozofie in conditiile in care trebuie sa mergi si la scoala si trebuie sa mai si dormi. Lejer! Asta se numeste formare, asta se numeste educatie, asta se numeste de fapt - educatia din Romania.

Vin si va intreb acum pe voi, colegi de suferinta, ce parere aveti, domnul ministru “Adormitei” ar putea sa faca asa ceva? Dar un subaltern al dumnealui care a venit cu nenorocenia asta de idée? Astept sa ma bombardati cu idei si pareri vizavi de acest subiect….

bine am venit! este prima data cand creez asa ceva, un blog, insa am curajul sa fac un asemenea lucru pentru ca am ceva de spus si incet incet incepe sa-mi placa aceasta idee. am citit la randu-mi mai multe bloguri d'ale prietenilor, d'ale politicienilor si nu numai. cred ca este o metoda buna pentru a te dezvolta intr-o anumita directie. veti gasi in acesta pagina mai multe lucruri, de la gandurile mele pana la poze, carti, articole de ziar, pamfleturi si pareri legate de evenimentele zilnice. pe langa toate astea sa stiti ca am urmatoarea parere: nu sunt deloc importante "creatiile", articolele comerciale, care prind la publicul cititor, ci ceea ce simti si gangesti, in esenta, cred ca asta inseamna pana la urma blog. aveti alta parere?