Fericire, extaz, entuziasm, derdeluş, lopeţi, claxoane, accidente, bulgări, lanţuri, cauciucuri, bâlbe, trenuri, sare, pluguri, primari, ADP, sărbători(nu-i musai) - această listă este o mică parte din întregul meniu aigurat de zăpada care are tupeul să mai cadă şi în România. A nins, chiar a nins, a nins o noapte întreagă şi România doarme zgribulită sub troiene. Dimineaţă, forfotă mare, tot românul iese la zăpadă, unul îşi curăţă maşina aruncând toată zăpada în drum pentru că i se pare că nu-i destulă, altul, fericit că a venit iarna şi este prima zăpadă din viaţa lui se bucură şi se aruncă ca un nebun prin ea, altul, cu funcţie, dă interview-uri jurnaliştilor, asigurându-i pe români că totul va fi bine şi tot aşa, circul continua. România a fost, este şi va fi ţara tuturor posibilităţilor, ţara în care mor oameni vara pentru că este prea cald şi nimeni nu poate avea grijă de ei, oameni care mor iarna pentru că ambulanţa nu poiate ajunge la ei, oameni care stau ore în şir în trenuri paralizate de frig pentru că sistemul care ajută macazurile să funcţioneze a îngheţat, oameni care stau cu zilele în aeroportul internaţional al României pentru că avioanele nu pot decola din cauza zăpezii. De asemenea România este ţara în care oamenii "cuveniţi" sunt revoltaţi primăvara şi vara că nu va exista recoltă pentru că nu a nins şi nu au fost destule precipitaţii. România este ţara în care nimeni nu ştie ce vrea, ţara în care fiecare îşi dă cu părerea în funcţie de împrejurări, este ţara incertitudinii, este ţara nimănui. Dragii mei doctori în agricultură, jurnalişti pricepuţi la toate, analişti politici luminaţi de divinitatea, primari plini de promisiuni, a venit iarna şi nu mai zice niciunul nimic. Sunteţi la pământ. Sunteţi locuitorii ţării în care iarna este la fel ca vara, la fel ca toamna, este ţara pe care a-ţi făcut-o să arate şi să pută ca o varză murată. Tot respectul pentru voi lingviştilor.