Ciudat, dar sunt elev, elev in clasa a 12-a si evident sau nu, sunt indignat de balbaiala si circul din acest sistem, sistemul de invatamant romanesc. Incepand cu promotia trecuta ministerul educatiei a mai venit cu inca o modificare in ceea ce priveste examenul de bac. Au introdus ideea variantelor. Era vorba in 2006-2007 de aproximativ 500 de variante, 100 de variante atribuite fiecarei materii de bac. Cei din promotia trecuta, ca niste elevi pasnici si evident supusi (la urma urmei nu aveau ce face, la fel ca si noi) au acceptat “invitatia” ministerului de atunci de a rezolva cele “n” varainte cu gandul ca una din ele va cadea in ziua cea mare, la examen. A trecut bac-ul, au intrat ei frumusel pe unde au vrut si iata ca a inceput anul scolar 2007-2008, inca de la inceput un an anuntat ca fiind plin de surprize. Septembrie, octambrie – balbaiala si iar balbaiala. Pe la inceputul lunii noiembrie au inceput sa apara cateva semne. Deja profesorii incepusera sa transforme ore in dezbateri pro si contra “decizia luata de ministerul educatiei vizavi de variantele de BAC” de parca vreunul dintre noi ar fi avut puterea de a schimba ceva. Tot in noiembrie a aparut si prima hartie oficiala in care se spunea intr-un mod caracteristic, lacunar si putin agramat, ca bac-ul va incepe la data de…si ca ministerul educatiei s-a gandit ca ar fi de bun augur sa fie introduse 100 de variante pentru fiecare subiect I, II, III si/sau IV al fiecarei materii, ce vor fi publicate in martie. Ganditi-va si voi ce inseamna asta…de la 1 martie pana la 10 iunie trebuie sa faci in jur de 9,6 variante de bac pe zi, adica romana, matematica, engleza/franceza, chimie/fizica/biologie, economie/geografie/istorie/filozofie in conditiile in care trebuie sa mergi si la scoala si trebuie sa mai si dormi. Lejer! Asta se numeste formare, asta se numeste educatie, asta se numeste de fapt - educatia din Romania.

Vin si va intreb acum pe voi, colegi de suferinta, ce parere aveti, domnul ministru “Adormitei” ar putea sa faca asa ceva? Dar un subaltern al dumnealui care a venit cu nenorocenia asta de idée? Astept sa ma bombardati cu idei si pareri vizavi de acest subiect….

Oribil. Ma uitam dimineata pe geam la copiii care se amuzau teribil pe seama unui bici al unui colindator. Ma uitam prin ei si vedeam frumusetea iernilor de alta data. (ţin sa precisez ca...) În spatele blocului meu este un derdelus care in iernile anului 2000, 1999 şi chiar 1998, era neincapator pentru sănile şi boburile copiilor din imprejurimi. Era ceva feeric. In fiecare dimineata te puteai trezi in zgomot de sarbatoare, te puteai trezi, auzint veselia din glasul copiilor care strigau cu putere...pârtieeee că pârâieee! Mie imi plăcea...revenind în prezent şi urmărind activităţilor acestor copii, ma gandesc cat de nefericiti sunt ei in comparatie cu noi, cei care am avut parte de multa zapadă la un moment dat, de bunici care ne trăgeau cu sania cât era ziua de mare şi care ne făceau sa uităm că ne este foame sau sete. Ei, cred că sunt mai upgradaţi, cred că ştiu să se bucure de lucruri mult mai ieftine decât am făcut-o noi. Oare vor avea ce să povestească propriilor copii atunci când aceştia îi vor întreba ce făceau când erau mici? Ştiu, îmi veţi spune că se puteau duce la munte pentru a avea parte de ceea ce în spatele blocului nu au avut, dar gândiţi-vă că nu e deloc acelaşi lucru. Gândiţi-vă că cei mai buni tovarăşi de derdeluş pe care ţi faci afară, lângă casă, nu pot merge toţi la munte. Credeţi că am dreptate? Credeţi că aceşti copii merită mai mult? Credeţi că putem face ceva? Eu cred că putem face, am în minte o groază de lucruri care se pot face numai că trebuie să învăţăm să nu mai fim egoişti şi să încercăm să protejăm într-un fel sau altul această planetă, cât se mai poate. Puteţi considera acest articol chiar şi un manifest...

Aştept să-mi spuneţi ale voastre păreri...sunt nerăbdător să vă citesc comentariile! 

Ne-am modernizat şi noi într-un sfârşit. Cică!... După apariţia emotivă a tonomatelor Coca Cola şi a erorilor acestora în staţiile de metrou, au apărut şi „aparatele” întâlnite de unii dintre noi la tot pasul în capitalele europene. La fel ca în primul caz şi acestea sunt la fel de emotive şi aşteaptă nerăbdătoare în culise pentru a primii semnul de ieşire pe scena mare a staţiilor de metrou. Suc, apă minerală, apă plată, sandviciuri, snacksuri, popcorn, jeleuri şi alte cele. Până aici totul mi se pare ok, chiar de bonton. Lucrul care m-a determinat să scriu acest articolaş-a fost apariţia tonomatelor de Red Bull în staţia de metrou Piaţa Romană (şi poate şi în alte părţi...). Instalarea acestelor minunate tonomate de rahat (cunoscut fiind efectul laxativ al consumatelor energizante) tocmai într-un spaţiu care nu îţi oferă nici cea mai mică posibilitate de a merge la o toaletă publică. Dacă aveţi pofte sado-masochiste puteţi alege energizant cu sau fără zahăr în funcţie de preferinţă. Pe lângă asta preţurile întâlnite aici sunt puţin mai mici degât în alte părţi...Ce e de făcut?

Vă propun să ne mutăm cu toţii în subteran, este cald, nu trebuie să plătim decât 2 lei pentru a avea acces, paziţi suntem, informaţia ajunge uşor prin intermediul ziarelor, ne putem plimba, putem mânca, ne putem face nevoile biologice pentru că avem şi ajutor...după cum spuneam mai sus! 

Nu vi se pare ciudat? Nu vi se pare că este prea mult?