| |
Ianuarie 2009
| L | M | M | J | V | S | D |
|---|
| | 1 | 2 | 3 | 4 |
| 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 |
| 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 |
| 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 |
| 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | |
|
|
19 Decembrie 2007 15:38
“
Este frumos să visezi, boboc fiind, că poţi face întotdeauna ce vrei, că-ţi poţi expune mereu punctul de vedere fără ca cineva să poată avea vreo problemă cu asta, să chiuleşti într-un mod inocent, specific vârstei, de la mate sau de la fizică cu gândul că uşurinţa obţinerii unei scutiri te va salva. Este frumos să crezi că viaţa de liceu este la fel de frumoasă şi de roz ca elefănţelul surioarei tale mai mici, că te poţi îndrăgosti în fiecare zi fără ca lucrul ăsta să te afecteze, toate astea până la un anumit moment când te vei lovi de un zid transparent, un zid de sticlă, şi te vei zgâria. Acest este momentul metamorfozei tale, clipa transfigurării şi bineînţeles momentul în care îi vei speria pe toţi prin schimbarea pe care o vei afişa, pentru că începi să-ţi schimbi părerea vizavi de cam toate lucrurile, sentimentul acela de celmic care nu ştie mai nimic, cantitatea aceea neglijabilă, incepe să dispară, a venit timpul ascendenţei. Nu vei mai accepta orice şicană din partea colegilor sau chiar din partea profesorilor şi bineînteles ruptura se va produce iar, de data asta, lovitura va fi cu siguranta puţin mai puternică. Trecând prin astfel de momente deja devii imun şi te sistematizezi. Pana la urma, ajungi în stadiul optimistului bine informat, care de o dată devine...puţin pesimist şi are o atitudine de parca nimic nu are sens, te vei afla în stadiul omului care nu mai spune, nu mai face şi nu mai ştie ce simte, te amesteci fără să-ţi doreşti în grupul oamenilor care fac ceva pentru că sunt conştienţi că aşa trebuie şi nu că aşa simt. Ei bine, de abia atunci poţi considera că a început, efectiv, procesul de maturizare, este de fapt stadiul în care ajungi după ce înveţi să întelegi lucruri şi să cunoşti o mica parte din caracterele omului. Vei ajunge de altfel la concluzia că este groaznic să analizezi omul şi în cele din urmă să-l cunoşti. Nu-i nimic, ai ocazia de a trăi aceste întâmplări, ai ocazia de a te lovi de acel zid de foarte multe ori, ai ocazii multe, nu le rata, asta este sanşa de a înţelege de fapt ceea ce trebuie să faci mai departe şi ce atitudine trebuie să afişezi. Este cel mai bun şi frumos test pe care ti-l dă viaţa, un test care nu acceptă neprezentare sau notă mică, este poate ceea ce unii numesc experienţă cu toate că fenomenul este mai bine zis unul de cunoaştere. Trebuie să ştii care este nivelul la care poţi să ridici ştacheta, să-ţi fixezi din mers anumite scopuri pentru că fără ele s-ar putea să nu ai ce să-ţi aminteşti de aceşti patru ani de şcoală, de fapt singurii ani de şcoală din viaţa fiecărui om, anii în care se descoperă pe el, îşi descoperă calităţile şi îşi dă seama care sunt aşteptările sale de la viaţă, plus de asta îşi conturează un mod de a fi pentru tot restul vieţii. Sfatul meu, ca şi viitor absolvent al acestui test (sper :D), este să asculţi sfaturile pe care unii profesorii „le aruncă” către tine şi să ştii ce să alegi din aceste sfaturi. Este foarte frumos să faci legături între ce ştii tu şi ce îţi spun profesorii tăi. Este deosebit să trăieşti alături de colegii tăi şi nu izolat în propria „grotă”. Dacă vei întreba un introvertit sau o persoană retrasă ce a făcut în liceu cu siguranţă nu va ştii ce să-ţi zică, iar eu nu cred că nu vrei să nu ai ceva de spus la rândul tău când vei fi întrebat... sau mă însel? Este alegerea ta.....VA URMA...
„
Comentarii:
0
|
Trackback: 0
|
Taguri: scoala
29 Decembrie 2007 10:03
“
Stateam la un moment dat si ma gandeam la tipurile umane pe care le intalnim zilnic, in activitatile cotidiene. Evident, am ajuns si la o concluzie in urma acestui proces de gandire. Cred ca "oamenii" se impart in doua categorii: oameni care ne marcheaza existenta si viata, si...restu'. Oamenii care ne marcheaza, sunt uneori profesori, alteori parinti si lista poate continua. La randul lor oamenii care ne marcheaza se impart in alte doua categorii, cei care ne marcheaza viata in bine si cei care ne-o marcheaza in rau. Despre cei care lasa o amprenta neplacuta asupra vietii nu va mai spun, pentru ca despre ei citim zilnic in ziare, auzim tot felul de stiri la televizor si pe la radio. Este un paradox, daca vreti, faptul ca intotdeauna mass-media are timp doar de oamenii "rai" iar de cei "buni", vorba aceea - "Dumnezeu cu mila!". Mi se pare intrigant faptul ca niciodata nu avem timp pentru a promova adevaratele valori. Avem timp pentru a dezbate o intreaga saptamana accidentul Orban, avem timp la ora cinci pentru a trece in revista cele mai odioase crime de pe fata pamantului, avem timp la ora sapte pentru a barfi despre nu stiu ce vedete. Dupa cum spuneam avem timp de toate prostiile de pe pamant, dar nu ne putem face timp sa dezbatem adevaratele probleme, chiar si ale tinerilor, si sa gasim rezolvari concrete si aplicabile. La inceputul articolului am prezentat ideea oamenilor valorosi care isi lasa amprenta asupra noastra. Vroiam aici sa vorbesc despre profesori, anumiti profesori. Am avut, la un moment dat o discutie cu cineva legat de profesori si de parinti. In opinia mea, rolul cel mai important in educatia copilului (nu tinutul furculitei si a cutitului in mana, nu bunele maniere-unde clar, este treaba parintilor)il au profesorii, fiind urmati de parinti/bunici. Un copil care frecventeaza cursurile incepand cu clasa intai pana in clasa a 12-a isi petrece mai mult de 60% din timpul sau la scoala sau pentru scoala. De asemenea in acest timp vreo 30-40% si-l petrece in prezenta profesorului. Profesorul este cel care trebuie sa-i ofere elevului alternativele pe care acesta le are a dispozitie pentru ca, il cunoaste cel mai bine si este cel mai in masura sa-l sfatuiasca, evident el avand un liber arbitru care este in stare sa decida, sa hotarasca ce este mai bine pentru el. ...va continua
„
Comentarii:
0
|
Trackback: 0
|
Taguri: scoala
24 Ianuarie 2008 16:48
“
Dedicaţie pentru lic. G. Călinescu Nu mai suport! Am ajuns într-un stadiu deplorabil! Am ajuns să fiu repulsiv la absolut tot. Nu mai suport impertinenţa colegilor mei, care îşi argumentează prostia prin exemplificarea defectelor profesorilor, care de multe ori nu există la acei profesori, nu mai suport nenorocirea persoanelor care trag sforile în educaţie, cu tot felul de rahaturi de pachete legislative. Sunt preşedintele consiliului elevilor în liceu...veţi spune wow...kkt, nu e deloc aşa. E foarte naşpa. Dacă vreţi să ştiţi nu am niciun fel de autoritate şi niciodată nu am discutat cu colegii mei despre ceea ce îi deranjează, culmea dar nu pentru că aş fi incompetent, ci pentru că ăsta este statutul unui şef de clasă, a unui preşedinte al elevilor, sunt limitat de idei comuniste şi de indoctrinarea coordonatorilor consiliului, nu am avut parte de niciun prerogativ pe care mi-l oferă regulamentul de ordine interioară, nu am participat la nicio şedinţă a consiliului de administraţie al liceului aşa cum ar fi trebuit, nu am fost aproape niciodată întrebat dacă sunt sau nu de acord cu un lucru care ne viza pe noi, elevii. Am făcut întotdeauna ceea ce am crezut eu că este bine pentru ei (la fel ca şi ministerul educaţiei) şi de multe ori am dat chix. Este de fapt o realitate incontestabilă faptul că liceele au consilii ale elevilor doar pentru că se întreabă de ele la inspecţii, că trebuie să existe pe hârtie.... Azi am avut şedinţă...Ce important mă cred! Am vorbit vorbe, nu mă mai interesează, am ajuns deja la concluzia că nu-mi mai foloseşte la nimic să fac lucruri care nu interesează pe nimeni, nu mai vreau să mă lupt pentru nimic cu nimeni în această şcoală. La minunata şedinţă a venit şi Lenuţa - consilierul liceului. O ţărancă pârlită de soarele care a bătut-o în cap în timp ce cosea iarba verde de acasă. Nu cunoaşte limba română, nu ştie să se comporte şi este atât de limitată încât crede că ce este în jurul ei (şcoala şi kkturile astea), totul este perfect şi frumos. Să vă zic...s-a invitat singură într-un moment în care nu aveam nevoie de asistenţă. A intrat cu un tupeu fantastic, m-a întrerupt şi a început să ne povestească căcaturile pe care le cuprinde noul pachet legislativ al învăţământului, pe cine interesează?! Le citea ca la clasa a I-a. Ştiu că mi-am făcut în LENUŢA un duşman, pentru că am întrerupt-o şi am rugat-o să ne lase pe noi să vorbim pentru că eu de fapt vroiam să le spun colegilor lucruri mult mai interesante şi vroiam să vorbesc cu ei aşa cum o fac mereu, deschis şi plastic, cu toate cuvintele limbii, vroiam sa-I anunţ că îmi dau oficial demisia şi că vreau să propun alegerea unui nou preşedinte...adică a altui fraier care pe lângă ceva beneficii este târât prin tot feluri de "proiecte" - noţiune care în şcoala românească este prost tradusă. În tot acest timp LENUŢA, cârpa doamnei PALADE (un specimen rar întâlnit despre care voi aminti mai jos) a venit de fapt să ne spioneze şi să-I traducă cum doreşte şefei Palade. Mă completa după fiecare cuvânt. Am cedat nervos şi am anunţat-o că eu prezidez şedinţa şi că va trebui să ridice mâna pentru a putea lua cuvântul. Imaginaţi-vă o gâlmă care atunci când prezintă un proiect citeşte cuvânt cu cuvânt descrierea acestuia (pentru că ea nu înţelesese chiar dacă-l citise de 15 ori înainte) de parcă ar fi citit o sentinţă judecătorească – cu candoare şi patriotism…La sfârşit ne-a rugat să ne spunem părerea cu privire la aceste legi…toată lumea în cor: “Ce rost are, că oricum părerea noastră nu contează…”doamnelor şi domniilorr vă fac cunoştiinţă cuuu LENUŢAAA! Asta vroiam să vă spun...că nu-mi mai place nimic. Ma duc la şcoală ca să fac nimic...TRIST!!! dar este opinia mea şi a tuturor colegilor mei. Şcoala pentru noi înseamnă descoperirea unor catastrofe (gen profa de geografie care a zis că romanele MARA şi Baltagul se încadrează în curentul literar MISERUPISM, iar în opinia doamnei, Maytrei de M. Eliade se încadrează în Budism) şi pentru a ne întâlni cu colegii. În momentul de faţă sunt total repulsiv. Apropo! M-am săturat şi de profa de engleză care este atât de senilă încât zice că eu nu am mai venit la ora ei de nu ştiu când şi eu de fapt am 3 absenţe, m-am săturat să-mi ameninţe colegii cu doiuri pe care nu le-a dat niciodată, m-am săturat să o aud că-i ameninţă cu ascultatul şi până să termine fraza uită că aia au făcut ceva, m-am săturat şi de doamna PALADE care este un stres permanent pentru toată şcoala cu excepţia prietenelor ei (bibliotecara, Doamna C-tin - o altă bombă de prof şi încă vreo 2-3 specimene) care o alintă CHIVA (de la Paraschiva) şi care chiar se crede deşteaptă şi utilă...FALS, îi trebuie doar o pensie şi un bilet de avion către Honolulu pentru că acest specimen înbolnăveşte lumea şi distruge personalităţi, este o babă expandată şi nesuferită, cu crize de personalitate şi tot tacâmul. Da! sunt nebun, pesimist, orgolios, perfecţionist, berbec, încăpăţânat, repulsiv la prostie, alergic la superficialitate, aroganţă şi incompetenţă şi mă simt bine… PS_ Vă urez un “bine aţi venit!” în bordelul nostru…şcoala! PS2: Nu mai sufăr la fel de tare ca săptămâna trecută când mă gândesc că termin liceul.
„
Comentarii:
0
|
Trackback: 0
|
Taguri: scoala
|
|