“ ingercandva credeam,ca toate sunt asa cum doresc eu..imi imaginam ca voi creste mare,ca voi invarti lumea pe degete,ca nimic si nimeni,nu-mi va sta in cale.Cata NAIVITATE era atunci in gandurile mele.Imi amintesc,cu cata nerabdare asteptam scurgerea timpului,cata bucurie emanam la trecerea fiecarui an..astteptam clipa sa devin MARE,sa nu mai fiu copilul mamei sau tatalui,sa devin o mare LADY.Ha ha ha,acum zambesc...! BA,chiar rad asa,de una singura..Acum,sunt mare,un om matur,dar imi doresc sa fiu iar..COPIL...CATA ironie,mereu vrem altceva..oare oamenii,sunt vreodata MULTUMITI cu ceea ce au?

„